Arși pe rug pentru credința lor, Huss și Ieronim s-au îndreptat spre foc ca și cum s-ar fi dus la o petrecere de nuntă, nu spre locul martiriului lor. Când flăcările au început să le cuprindă trupul, ei au început să cânte imnuri. Moștenirea lăsată de ei prin viețile lor credicioase și eroice se dovedește a fi mai trainică decât viața lor care a fost relativ scurtă.